Apneea obstructivă de somn poate trece neobservată mult timp la bărbați deoarece principalele episoade se produc în timpul somnului. Respirația se întrerupe sau se reduce în mod repetat atunci când căile respiratorii superioare se îngustează ori se blochează temporar. Persoana afectată poate avea numeroase microtreziri pe parcursul nopții fără să și le amintească dimineața, astfel încât problema ajunge uneori să fie observată mai întâi de partener.
Sforăitul puternic, pauzele respiratorii și gâfâitul nocturn sunt semne cunoscute, dar apneea nu se manifestă exclusiv prin acestea. Somnolența, oboseala, dificultățile de concentrare, durerile de cap matinale sau iritabilitatea pot fi puse pe seama programului încărcat, stresului ori înaintării în vârstă. Această normalizare a simptomelor este unul dintre motivele pentru care un bărbat poate trăi ani întregi cu o tulburare de somn fără să solicite o evaluare.
Ce se întâmplă în timpul unui episod de apnee?
În apneea obstructivă de somn, musculatura din zona gâtului se relaxează în timpul somnului, iar căile respiratorii se pot îngusta suficient pentru a reduce sau opri temporar fluxul de aer. Organismul reacționează la modificările respirației și ale nivelului de oxigen, producând scurte activări cerebrale care permit reluarea respirației.
Aceste episoade se pot repeta de multe ori într-o noapte. Chiar dacă persoana nu devine complet conștientă, arhitectura normală a somnului poate fi fragmentată. Rezultatul poate fi un somn de slabă calitate, în ciuda unui număr aparent suficient de ore petrecute în pat.
În timp, apneea netratată este asociată cu probleme cardiovasculare și metabolice, motiv pentru care identificarea ei are importanță dincolo de reducerea sforăitului.
De ce bărbații pot ignora simptomele?
Un motiv simplu este faptul că persoana care sforăie nu își aude întotdeauna propriul sforăit. Dacă doarme singură, lipsesc și observațiile unui partener despre pauzele de respirație sau episoadele de sufocare.
Manifestările din timpul zilei pot fi, la rândul lor, nespecifice. Oboseala este frecvent atribuită muncii, iar problemele de concentrare pot fi interpretate ca rezultat al stresului. Unele persoane se obișnuiesc treptat cu starea de somnolență și nu mai realizează cât de neodihnitor a devenit somnul.
În plus, nu toți pacienții prezintă tabloul considerat „tipic”. Absența unei somnolențe severe nu exclude automat existența apneei.
Ce factori cresc probabilitatea apariției?
Sexul masculin este asociat cu un risc mai mare de apnee obstructivă de somn, dar nu este singurul element relevant. Excesul ponderal, în special acumularea de țesut adipos în jurul gâtului și trunchiului, poate favoriza îngustarea căilor respiratorii.
Contează și anatomia individuală a nasului, maxilarului, limbii și gâtului. Consumul de alcool înainte de culcare poate agrava obstrucția la unele persoane prin relaxarea suplimentară a musculaturii. Vârsta și istoricul familial pot contribui, de asemenea, la risc.
Este important de reținut că apneea poate apărea și la bărbații care nu au obezitate. Aspectul fizic, singur, nu permite excluderea diagnosticului.
Ce simptome merită discutate cu medicul?
Sforăitul frecvent și puternic devine mai relevant atunci când este însoțit de pauze respiratorii observate de altcineva, gâfâit sau treziri cu senzația de sufocare. Trezirile repetate, gura uscată și durerile de cap dimineața pot completa tabloul.
În timpul zilei pot apărea somnolență, dificultăți de concentrare, scăderea randamentului și iritabilitate. Somnolența la volan este un semnal deosebit de important, deoarece crește riscul de accidente. Dacă există tendința de a adormi involuntar în timpul condusului, situația necesită atenție medicală promptă și evitarea condusului atunci când apare somnolența.
Hipertensiunea dificil de controlat poate reprezenta, de asemenea, un motiv pentru care medicul ia în considerare existența unei tulburări respiratorii de somn.
Cum se stabilește diagnosticul?
Simptomele nu sunt suficiente pentru confirmarea apneei. Medicul poate evalua istoricul medical, factorii de risc, anatomia căilor respiratorii și informațiile oferite de partenerul de somn.
Pentru diagnostic poate fi recomandat un studiu de somn. În anumite cazuri se utilizează monitorizarea respiratorie efectuată la domiciliu, iar în altele este indicată polisomnografia, o investigație mai complexă realizată într-un laborator de somn.
Dacă diagnosticul este confirmat, tratamentul depinde de severitatea bolii și de caracteristicile pacientului. Poate include modificări ale stilului de viață, dispozitive cu presiune pozitivă continuă, dispozitive orale sau, în situații selectate, alte intervenții.
Apneea de somn poate rămâne nediagnosticată ani întregi tocmai pentru că simptomele nocturne sunt greu de observat, iar efectele din timpul zilei sunt ușor de atribuit altor cauze. Sforăitul persistent asociat cu pauze respiratorii, sufocare nocturnă sau somnolență diurnă justifică o evaluare medicală. Informarea corectă și consultarea unui medic sau specialist în medicina somnului pot duce la un diagnostic precis și la alegerea tratamentului potrivit.
